Clientul mă alege pe mine sau viceversa?

Cine este responsabil de timpul meu? Cine răspunde de cele 24 de ore ale unei zile trăite de mine? Cine-mi planifică orele dedicate profesiei mele? Cine-mi organizează agenda cu timpul petrecut cu mine însămi? Sau cu partenerul meu de viață? Cu prietenii? Cine-mi spune câte ore trebuie să dorm?

Îmi vine în minte un singur răspuns: eu! Eu sunt singura persoană responsabilă de cum aleg să-mi petrec cele 24 de ore ale unei zile și în compania cui.

Excepție nu fac nici când sunt în timpul orelor petrecute la birou, ore dedicate clienților cumpărători, colegilor de breaslă sau colaboratorilor, ore petrecute-n prezența lor fizică, online sau virtuală.

După 17 ani petrecuți pe câmpul muncii am realizat acum câțiva ani că timpul este cea mai importanta unealtă care ni se pune la dispoziție, 24 de ore în fiecare zi.

Tot în acești 17 ani am reușit să-mi cultiv câteva calități pe care le valorific în activitățile mele zilnice. O planificare clară a agendei zilnice, recunosc, necesită o disciplină riguroasă, de aceea un set de reguli de la care nu mă abat sunt puse în aplicare în fiecare zi când intru în rolul de antreprenor.

Printre aceste reguli este să-mi aleg clienții cu care lucrez. De ce este important acest aspect? Pentru că pentru a-i îndeplini dorințele clientului este nevoie de mult muncă cu mentalitățile colegilor din piață (care se comportă la urma urmei omenește, adică sunt rezervați în momentul în care cineva necunoscut îi contactează și le cere informații sau vizionări), cu cele ale proprietarilor de apartamente (când aceștia nu sunt reprezentați de agenți imobiliari) în cazul solicitării vizionării fără prezența clientului sau a negocierilor clauzelor contractuale, cu cele ale dezvoltatorilor și cu criza de timp pe care ei o invocă.

Ei bine, imaginează-ți că pe lângă toată munca asta de lămurire în domeniul imobiliar aș alege să lucrez cu un client care nu mă place sau pe care nu-l plac. Nici nu vreau să mă gândesc cât de tare mi-ar afecta asta munca, eficiența, productivitatea, situația financiară, relațiile personale și cele profesionale și chiar starea de sănătate.

Și atunci, cu curaj, trag linie și afirm răspicat: ”nu toți sunt clienții mei!”.

Cu acestea în minte îți doresc resurse inepuizabile de curaj pentru că domeniul imobiliar poate fi și frumos!

Piramida lui Maslow și nevoia imobiliară

Nevoia imobiliară a cumpărătorului este strâns legată de primul nivel al piramidei lui Maslow, nevoia de a avea un adăpost, dar și cel de-al doilea nivel, care bifează siguranța proprietății sau a unei investiții imobiliare.

Bifând nevoia imobiliară pe lista noastră de nevoi putem să ne concentrăm atenția asupra altor aspecte ale vieții.

România încă are o piață imobiliară foarte tânără și nereglementată încă, de aceea căutarea unei proprietăți poate fi îngreunată de mai mulți factori precum oferte multiplicate, anunțuri cu detalii eronate, indisponibilitatea persoanei de contact, preconcepțiilor vânzătorilor sau a reprezentaților acestora legate de seriozitatea clientului, ș.a.m.d.

Timpul joacă un rol hotărâtor în viața fiecărui cumpărător, acesta dorind să cumpere cât mai repede, la un preț cât mai bun și cu cât mai puțin stres cu putință.
De partea cealaltă vânzătorul își dorește cam același lucru, să vândă cât mai repede, la un preț cât mai bun și cu cât mai puțină bătaie de cap.

Cei care nu se grăbesc din categoria cumpărătorilor sunt cei care nu știu exact ce-și doresc sau nu au resursele financiare pentru a achiziționa casa viselor și amână momentul până la identificarea de soluții.
De partea cealaltă, vânzătorii care nu se grăbesc fac parte din categoria visătorilor la boom-ul imobiliar de acum aproape 10 ani, când ar fi obținut sume astronomice pentru proprietate sau când au achiziționat proprietatea la suprapreț (iar eșecul acelei investiții nu este încă acceptată), sau fac parte din categoria proprietăților supraevaluate în contextul în care imobilul său are o mare concurență pe piață în momentul promovării sau a celor care sunt de foarte multe vreme pe piață, iar cumpărătorii dezvoltă prejudecăți că ar fi ceva în neregulă cu ele.

Și în acest fel ajungem la disponibilitatea agentului imobiliar, care dorește să lucreze cu cei foarte hotărâți, fie ei cumpărători sau vânzători. Evident că oricât de frivol sau simplu sună, această dorință întinde multe capcane.

Indiferent de vremurile pe care le trăim tranzacții imobiliare tot se vor face, mai multe sau mai puține, în funcție de multipli factori externi precum stabilitatea economică și regimul politic, condițiile împrumuturilor bancare, percepția românilor asupra nivelului lor de trai, știrilor media pe plan economic și imobiliar, ș.a.m.d.

După aproape un deceniu de implicare în domeniu imobiliar ca observator, analist, investitor și ca broker imobiliar am luat hotărârea de a reprezenta doar cumpărătorul sau locatarul (chiriașul) care dorește să se reloce în București sau împrejurimi.

Numărul clienților pe care îi reprezint este unul foarte mic, iar serviciile și modelul de comision îl prezint în cadrul unei întrevederi cu partea direct interesată. Ulterior, dacă lucrurile sunt clare pentru ambele părți și planetele se aliniază, se consemnează toate detaliile într-un acord de colaborare semnat de părțile implicate.