Impozit pe locuință 2016, majorat sau nemajorat în cazul locatorilor persoane fizice?

Începând cu anul 2016 impozitul pe locuință pentru persoane fizice, în special, se poate majora, dacă scopul folosirii acesteia este în scop nerezidențial.

Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

Locatorii sau comodatorii care au statut de persoană fizică și care au ca locatari sau comodatari PFA-uri  sau SRL-uri vor plăti impozitul pe locuință majorat, dacă aceștia din urmă își desfășoară activitatea la Sediul Profesional (PFA) sau Sediul Social (SRL).

În conformitate cu Legea 227/2015 și Normele de aplicare din noul Cod Fiscal, proprietarii persoane fizice de apartamente/case care găzduiesc PFA-uri sau SRL-uri ce-și desfășoară activitatea la Sediul Profesional (PFA) sau Social(SRL), conform înscrisurilor din Certificatul Constatator emis de ONRC, vor plăti impozit majorat pe locuințe în funcție de sectorul de care aparțin sau de localitatea din care fac parte.

Cei care nu desfășoară activitate la sediul profesional sau social, sau cei care doresc să suspende activitatea de la sediul social sau profesional pot face următoarele demersuri către ONRC, pentru ca locatorul sau comodatorul să NU plătească impozit pe clădire majorat:

• Depune la ONRC-ul de care aparține un dosar care să conțină:
• Cerere
• Declarație Model 3
• Certificat Constatator în original (găsiți mai multe informații PFA și SRL prin care va suspendă activitatea la Sediul Profesional/Social  

Pentru că această solicitare către ONRC prin care se declară lipsa de activitate sau suspendarea activității la sediul social sau profesional este o procedură nouă nu s-a făcut publică informația cu numărul dosarelor depuse la ONRC care au această speță și timpul de soluționare.

Conform art. 462 alin. (1) din legea 227/2015, care a intrat în vigoare la începutul lui 2016 Plata Impozitului pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv, iar pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Deci este posibil ca o mare parte din proprietarii de imobile, persoane fizice, să afle aceste detalii în momentul în care merg să achite impozitul pe clădire.

În cazul în care ei au rezoluția de la ONRC prin care se atestă că locatarul sau comodatarul lor n-are activitate la sediul social sau profesional trebuie să depună o declarație tip la Administrația Locală de Taxe și Impozite. Această declarație, ca model, diferă de la o administrație locală la alta.

Așadar, ești proprietar, persoană fizică, de apartament sau casă și ai la respectiva locație în desfășurare un contract de închiriere sau de comodat cu o persoană juridică sau un PFA?

Pentru a ști dacă trebuie să achiți un impozit pe clădire majorat află dacă:

1. locatarul sau comodatarul a înregistrat adresa din contract ca sediu social sau profesional la ONRC (Registru Comerțului de care aparține);

2. locatarul sau comodatarul își desfășoară activitatea la sediul social sau profesional (mențiune care se regăsește în Certificatul Constatator emis de ONRC)

3. în cazul în care are menționat în Certificatul Constatator că-și desfășoară activitatea la adresa din contractul de închiriere sau comodat, dar cu toate acestea locatarul sau comodatarul își desfășoară activitatea la terți poți să-l îndemni să urmeze pașii de mai sus și anume:

• Să depună la ONRC-ul un dosar care să conțină:
• Cerere
• Declarație model 3
• Certificat Constatator în original (găsiți mai multe informații PFA (http://bit.ly/1QnPkVB) /  SRL (http://bit.ly/1QnPlIT) prin care va suspendă activitatea la Sediul Profesional/Social

4. depuneți la Administrația locală de Taxe și Impozite declarația tip în care menționați că locatarul sau comodatarul nu are activitate la adresa din contractul de închiriere sau comodat.

Informații utile mai găsiți și dacă accesați următoarele link-uri:

http://bit.ly/1QnYFN0

http://bit.ly/1QnYJfC

Succes!

Serviciile de consultanță imobiliară, aduc ele vreun beneficiu cumpărătorului sau vânzătorului?

Serviciile de consultanță imobiliară pot aduce beneficii importante în viața unui cumpărător sau al unui vânzător, ajutându-i pe aceștia să obțină într-un timp cât mai scurt și cu un consum cât mai mic de energie din partea lor, ceea ce-și doresc la cel mai bun preț.

De ce este important ca ambele părți dintr-o tranzacție imobiliară, adică atât vânzătorul cât și cumpărătorul, să ceară consultanță înainte de a demara procesul de vânzare sau de cumpărare al unui apartament/garsoniere/case?

Pentru că fiecare vânzător sau cumpărător are aceeași listă de priorități pe parcursul unei tranzacții imobiliare și anume:

• să încheie tranzacția imobiliară în cel mai scurt timp,
• cu cele mai bune beneficii financiare și
• cu un consum de energie cât mai mic.

Ținând cont de aceste trei dorințe primare ale vânzătorului/cumpărătorului am identificat 10 motive, și cu siguranță lista acestora poate fi mult mai detaliată, pentru care serviciile de consultanță imobiliară pot fi foarte folositoare.

Iată top 10 avantaje pentru care poți apela la serviciile unei agenții imobiliare (agent/broker imobiliar), sau la asistența unui consultant imobiliar:

1. ca să-ți faci o imagine cât mai clară asupra ”locului” pe care-l ocupi în piața imobiliară, în comparație cu ceilalți vânzători sau cumpărători;
2. ca să te informezi asupra ofertelor sau cererilor imobiliare tranzacționate, sau în curs de tranzacționare, din zona ta de interes;
3. ca să-ți faci norocul cu mâna ta, fiind cât mai informat;
4. ca să afli cât mai multe detalii legate de durata, bugetul și energia necesare pe parcursul încheierii tranzacției imobiliare;
5. ca să cunoști ordinea etapelor procesului de vânzare-cumpărare;
6. ca să știi dacă este un moment oportun să vinzi sau să cumperi;
7. ca să nu pierzi bani;
8. ca să nu pierzi timpul cu vizionările inutile;
9. ca să ai cât mai puțină implicare emoțională și cât mai mult control când vine vorba de negocierea prețului și al clauzelor contractuale cu clientul sau reprezentantul acestuia;
10. ca să ai în permanență controlul și să știi mereu ce etapă urmează până în momentul în care tranzacția imobiliară se finalizează.

După ce stabilești că ai vrea să te bucuri de aceste avantaje de pe urma colaborării cu un consultant imobiliar trebuie să începi să-l cauți.

Unde-l poți căuta? Cauți să-ți fie cineva recomandat de cineva care a beneficiat de asistență pe parcursul unei tranzacții imobiliare. De preferat este să ai contactul a cel puțin 3 brokeri imobiliari și cel mult 5, cu care să te vezi pe rând. Apoi să alegi pe cel care consideri că-ți va aduce cele mai multe beneficii, în cel mai scurt timp, cu o implicare emoțională cât mai mică din partea ta.

În cazul în care ești o persoană timidă ar fi bine să nu alegi un agent imobiliar timid sau ezitant, pentru că deși voi veți avea o comunicare și relaționare foarte bună este posibil ca rezultatele să întârzie să apară tocmai din cauza manifestării timidității în momentele cheie.

Așa că este mai util să vă lăsați reprezentat într-o tranzacție imobiliară de o persoană care are experiență bogată în comunicare, în relaționare, în negociere, în spețe imobiliare, persoană care să aibă o viziune largă asupra segmentului imobiliar dar și al comportamentului uman.

În cazul în care dorești mai multe informații mă poți contacta telefonic (+40 727 231 867), pe mail (irina@topagent.ro), pe LinkedIn, sau pe Facebook.

Motivația, este un skill? Putem învăța cum să ne enunțăm dorințele? Ce se ascunde în spatele lui ce, cum și până când?

Prin natura noastră umană, fie că suntem cumpărători sau vânzători, antreprenori sau angajați, sportivi sau pensionari, cu toții ar trebui să știm ce vrem pe plan personal, profesional, financiar, spiritual, fizic și mental, asta dacă nu ne-am propus să trăim pe principiul ”lasă că văd eu”, pe care eu una nu-l agreez.

Ce se ascunde de fapt în spatele întrebărilor, ce vreau, cum voi obține ceea ce vreau și când voi obține ceea ce vreau? Se ascunde răspunsul la întrebarea de ce. Motivul pentru care îmi doresc ceva anume are o importanță hotărâtoare în identificarea lui ”cum”, gestionarea și alocarea lui ”până când”.

În funcție de aceste motiv și de cum îl formulăm, de cum îl verbalizăm și de cum ni-l comunicăm vom dobândi sau nu ceea ce ne dorim.

Cum altfel ar fi posibil, pentru o persoană inactivă din punct de vedere fizic, în pragul vârstei de 40 de ani, cu 2 operații la genunchi (ruptură de menisc) în decurs de 12 luni să planifice să parcurgă distanța dintre București și Dusseldorf în doar 14 zile? Pentru că-n spatele acestei dorințe se afla un motiv care avea să-l determine să se antreneze 12 luni, chiar și operat la genunchi. Acest motiv avea să-l țină motivat să se țină de planul de antrenament, de planul alimentar, de planificarea cursei și a rutei în cele mai mici detalii.

Modul în care este enunțat are importanță, de exemplu ”n-am făcut nimic important pentru alții până la 40 de ani” este un consumator mult mai mare de voință, motivație și energie decât ”mi-aș dori ca până la 40 de ani să ajut pe cei care nu se pot ajuta singuri” care este generator de voință, motivație și energie.

Cu cât e mai clar și mai explicit motivul pentru care ne dorim ceva anume cu atât resursele de voință sunt mai rar accesate, motivația rămâne la cote înalte iar planul de acțiune spre atingerea țintei prinde contur și decurge șnur și fără obstacole (sau cu obstacole pe care vom putea să le depășim cu ușurință).

Cum e cu rezoluțiile de la început de an?

Nu știu alții cum sunt dar eu când încep un an nou îmi doresc de fapt să-l depășesc pe cel care tocmai s-a încheiat. Iar ca să pot să-l depășesc trebuie să-i transmit creierului meu ce are de făcut, adică să-i dau referințe clare despre ce anume mi-am propus să depășesc, cum și până când.

Când îi transmit creierului mesajul că vreau un an mai bun sau că vreau să-l depășesc pe cel precedent l-am băgat într-o mare ceață. Pentru creierul uman termeni precum mai bun, mai fericit, mai sănătos, mai prosper sunt cât se poate de neclari și din această cauză nivelul de concentrare este perturbat de tentațiile care apar la orizont: de la a verifica alertele pe telefon la fiecare 5 minute, la a mai ieși la o țigară, la a mai bea o cafea, la a mai mai cădea pradă unei gustări neplanificate înainte de a ne apuca de un anumit lucru, și exemplele pot continua.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că dragul și prietenul nostru creier revine la obiceiuri puternic înrădăcinate în subconștientul nostru când lucrurile transmise de conștient nu-i sunt clar explicate. Veștile bune sunt că funcția de bază a creierului este cea de a învăța și că zilnic creierul produce în medie 10.000 de neuroni noi, care-n 1-3 luni pot crea căi neuronale (doar dacă-l alimentăm cu informații noi). La baza creării unei noi rutine stă de fapt crearea unei noi căi neuronale.

Ce-mi rămâne de făcut în acest caz? Cum fac totuși să-mi depășesc reușitele de anul trecut? Cum fac să fiu mai fericită? Mai sănătoasă?

Detaliez! Îi dau detalii creierului despre ce anume am vrut să spun, cum și până când am nevoie de rezultatele noi.

De exemplu: Să presupunem că doresc să am relații mai bune cu familia. Mai exact cu cine din familie? Cu X. Dorința de a avea o relație mai bună cu X nu este suficientă însă și trebuie să mai vin cu detalii despre cum intenționez și până când intenționez să rezolv această situație: până la sfârșitul lunii ianuarie îi voi trimite lui X o scrisoare prin care îi voi transmite cum afectează relația dintre noi pe mine și pe cei din jurul nostru și propun câteva soluții spre îmbunătățire. Scrisoarea aceasta o voi redacta, doar după după ce am citit ”Terapia Familiei” de Virginia Satir de exemplu. Apoi, după 14 zile voi face follow-up scrisorii, voi suna persoana în cazul în care nu m-a sunat ea între timp. Voi culege și partea ei legată de relația noastră și soluțiile propuse de aceasta. Iar în final, dacă nu reușesc pe această cale, până de Paște, vom apela la un specialist (psiholog) care să medieze situația, ca la următoarea reuniune de familie situația să fie complet rezolvată.

Un alt exemplu poate fi legat de abundența financiară. Îmi doresc să câștig mai mult ca-n 2015. Din nou, este suficient doar exprimarea, verbalizarea dorinței? Nu. Așadar încep să-mi pun întrebări de clarificare. Vreau să câștig mai mult ca în primul trimestru, al doilea, al treilea sau al patrulea. Mă uit la anul precedent și realizez ca doar două dintre trimestre au avut venituri mai mici, când nivelul meu de sănătate a fost unul scăzut, implicit nivelul motivației și al voinței interioare. Bun. Ce s-a întâmplat în acea perioadă? Analizez activitatea sau lipsa ei, iar după ce am diagnosticat ce n-a mers, îmi propun să o îmbunătățesc. Cum o pot îmbunătățesc? Prin a-mi îmbunătăți sănătatea fizică și mentală pentru a-mi crește imunitatea. Cum pot să fac asta? Printr-o alimentație atent documentată pentru a-mi scădea nivelul de oboseală și crește nivelul voinței interioare (implementarea unei noi rutine alimentare (3 mese pe zi la ore fixe), iar după 30 de zile introducerea unor activități sportive în weekend, iar după încă o lună introducerea activităților fizice și-n timpul săptămânii; totodată prin adăugarea unei ore de somn în programul de zi cu zi, renunțând să mă uit o oră la TV sau pe Facebook, etc).

Cu cât e mai detaliat planul și cu cât are mai multe informații legate de perioadele de implementare cu atât are mai multe șanse de reușită.

Pentru a introduce o rutină nouă în programul nostru trebuie să renunțăm la una veche, sau prin eficientizarea uneia vechi, iar timpul câștigat îl alocăm rutinei noi. Noile planuri trebuie introduse pe rând și cum începe conturarea unui plan, mai adăugam unul nou. Este absolut necesar să adaptăm planurile pe parcurs, la unele putem chiar renunța pentru că nu ni se vor mai părea importante sau relevante.

A ce sună toate acestea într-un cuvânt? Sună a planificare! Sună a organizare! Care-s roadele planificării? Care să fie? Bifele de la final de an și material pentru o și mai clară planificare a lui 2017.

Prin capul nostru zburdă zilnic zeci de mii de gânduri, printre ele sunt și dorințele noastre. Dacă nu le extragem într-un planificator, dacă nu ne ocupăm de detalierea lor, dacă nu le urmărim evoluția e ca și cum planurile noastre ar fi în cel mai aglomerat aeroport din lume în perioada sărbătorilor, când tot ce ne-am dori e să ne îmbarcăm și să scăpăm de haos, adică în lipsa planificării ne lăsăm purtați de mulțime și așteptăm merindele lui 2017.

Te-ai întrebat vreodată de ce putem sprinta spre linia de sosire chiar și atunci când suntem rupți de oboseală? Te-ai întrebat vreodată de ce ne organizăm mai bine cu câteva ore înainte de a preda o lucrare/raport? Pentru că creierul, pe măsură ce se apropie de țintă are capacitatea de a se concentra, iar pentru a ne bucura de cât mai multe reușite trebuie să-i reamintim mereu care-i ținta către care se îndreaptă.

”Dă-mi 6 ore pentru a tăia un copac și-mi voi petrece primele 4 ore ascuțindu-mi toporul”.

Spor la planificare să avem cu cele 3 semne de întrebare mereu în minte: ce, cum și până când?

Gânduri clare,

Irina Schmitz
0727 231 867

Starea cui de spirit va triumfa, a mea sau a clientului?

Mă pun din nou în pantofii locatarului sau ai cumpărătorului. Care sunt nevoile lor? De ce au ei nevoie? Două camere? Trei camere? Bucătărie închisă? Bucătărie deschisă? Etaj intermediar? etc ... Oare asta să fie? Nevoia sau ...?

Sau mai degrabă să fie starea cu care iese la cumpărături? Cum influențează starea de spirit al unui client tranzacția imobiliară?

După aproape două decenii de lucrat doar în vânzări, în tot acest timp fiind în contact direct cu clientul, pot spune că starea de spirit este esențială și procesul de cumpărare sau de vânzare.

Ce se întâmplă dacă un client indispus, cu multe probleme pe cap, poate chiar depresiv intră în contact cu un agent de vânzări cu aceeași dispoziție? Cele două părți vor petrece mult mai mult timp în procesul de cumpărare. De ce? Clientul va vedea doar defectele produsului, serviciului, iar agentul de vânzări nu va avea prezența de a-i aduce argumente care să-i demonstreze contrariul. De multe ori astfel de colaborări nu se finalizează și niciuna din părți nu are niciun câștig.

La polul opus este parteneriatul dintre clientul entuziasmat și agentul de vânzări care-i menține această stare până la finalul tranzacției. În acest caz toate părțile au de câștigat și viața este roz.

Și atunci ne mai rămân două situații când una dintre părți este entuziasmată iar cealaltă nu. Dacă agentul nu este entuziasmat, ghici ce va face clientul? Va căuta alt agent. Dar dacă agentul de vânzări este entuziasmat și pregătit cu răbdare, orientat către a găsi soluții la orice situație apărută, atunci are toate șansele să aducă pe dragul de client la sentimente mai bune și să-l ajute să vadă jumătatea plină a paharului.

Un client care nu știe ce dorește nu va putea lua o decizie. Iar un agent de vânzări care nu are răbdarea necesară de a pune 1000 de întrebări (dacă-i cazul) clientului pentru a-l ajuta să descopere ce-și dorește nu are cum să aibă succes. N-are rost să ne îmbătam cu apă rece și să sperăm că vom avea doar clienți cu buzunarele pline de numerar și care știu exact ce-și doresc, ca nu-i așa. Și chiar și atunci când avem un client aparent foarte hotărât poate apare un confident din cercul lui apropiat care-i diminuează entuziasmul, când momentul cel mare bate la ușă, și-l face să aibă îndoieli legate de decizia sa. În acest caz un agent de vânzări grăbit și neglijent nu va finaliza vânzarea și nu-și va încasa salariul/comisionul/onorariul, ceea ce va duce la șubrezirea nivelului 1 și 2 din Piramida lui Maslow unde nevoile biologice și cele de siguranță ale agentului și a celor în grija lui pot fi puse în pericol.

Și cum fac eu ca agent de vânzări să-mi păstrez cumpătul în momentul în care situații de criză apar?

N-o să spun că am învățat în 17 ani, iar dacă ai doar un an experiență ești lipsit de șanse. De ce? Pentru că și mie mi se oprește apa caldă și căldura în momente neprevăzute când afară-s -12°C, dar asta nu înseamnă că nu mai răspund clienților la telefon ori că mă pun pe văicărit imediat cum am răspuns. Pe cine ajută? Pe absolut nimeni, încearcă și îmi vei da dreptate. Un pic de compasiune sau empatie îmi ofer singură și fac haz de necaz: ori că mă spăl la lighean ca pe vremea comunismului căruia mulți i-am supraviețuit, ori că ascult în căști pe youtube un șemineu aprins :).

Și totuși cum fac să văd partea plină a paharului când apar situațiile mai puțin plăcute? În primul rând le prevăd: știu că ele pot apărea, pentru că sunt oameni implicați, iar oamenii când trebuie să ia decizii pot fi imprevizibili. Nu-mi doresc să apară, dar nu le pot opri însă pot fi pregătită mental, știind că există o probabilitate ca ele să apară.

În al doilea rând ascult, nu doar vorbele ci și tonul vocii, mimica, gestica, semnele de punctuație. Toate contribuie la descifrarea mesajului.

În al treilea rând parafrazez: spun ce a spus clientul, folosesc vorbele lui. Multe lucruri se lămuresc în momentul în care clientul aude ce a spus.

Pun întrebări menite să clarifice sau să detensioneze situația.

Apoi aștept să mi se răspundă.

De multe ori până la acest pas situația e adusă sub control.

Apoi fac o recapitulare și prezint variantele de soluții identificate, în cazul în care-s mai multe.

Refac scenariu adăugând noile elemente de decor și prezint variantele deznodământului.

Clientul va alege mereu ce este mai bine pentru el, dar are nevoie de ghidare.

Iar ca să pot oferi ghidare mă educ zilnic: fac cercetare, observ, experimentez, învăț, citesc, merg la cursuri, seminarii, workshop-uri despre comportamentul uman (psihologie, anatomia umană) acest domeniu căruia nu i se va scrie niciodată ultimul capitol.

Când plec în toane bune la cumpărături mereu găsesc ceea ce caut!